joi, 13 mai 2010

imi amintesc



imi amintesc, cand eram mica
saream adesea prin baltoace,
mama nu stia ce sa-mi zica,
radea si ma lasa in pace.

imi amintesc, cand eram mica
fugeam prin ploaie mai mereu,
mama nu stia ce sa-mi faca,
zambea, stia c-asa sunt eu.

imi amintesc, cand eram mica
fugeam desculta de acasa,
mama ce mai putea sa zica?
stia ca vin din nou in casa.

imi amintesc, cand eram mica
si boacane faceam mereu,
pe mama o pupam sa taca
si sa ma certe era greu.

imi amintesc, cand eram mica
aveam si eu un catelus,
in casa el dormea si parca
il luam si cu mine-n dus.

imi amintesc, cand eram mica
rupeam si flori de la vecine,
si cand ele veneau sa zica
mama privea atent la mine.

imi amintesc, cand eram mica
radeam mereu, faceam prostii,
nu aveam stare si nici frica,
tu ce faceai?acum mai sti?

by me

15 comentarii:

  1. dar de ce te limitezi la un astfel de format de poezie...
    încearcă ceva nou, poți îmbogăți frazele,
    nu neapărat să rimeze. să încerci și un poem...

    RăspundețiȘtergere
  2. sincer nu stiu de ce...cred ca stilul asta imi place mie, asa simplu si care spune multe.. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte fain :)


    Despre stil... de regula e bine sa faci ce iti place si cum iti e mai comod, altfel ce rost ar avea.
    Imi e greu sa judec poeziile, dincolo de "imi place" sau "nu imi place", dar in cazul asta stiu ca imi place! :)

    Mihay cred ca in general e foarte ok si foarte pozitiva dorinta ta de a schimba!

    RăspundețiȘtergere
  4. sincer si mie imi place stilul tau si nu spun asta din reflex, cu scopul de a creste in ochii tai in vre un fel, am si motive si am sa le expun. Mai de mult Kogalniceanu spunea ca " principala conditiune a poeziei este aceea de a folosi cunavtul cel mai putin complex " multi nu au fost de acord dar nu asta conteaza, conteaza ca scrii ce simti, asta este un tip de arta si nu trebui sa o constrangem cu idealuri sau modele, trebuie sa scriem cum suntem noi, asta e si sensul, de aici deriva si al 2lea motiv pentru care respect ceea ce faci, multi si mie mi-au reprosat ca nu ma incadrez in stilul neomodernist, de parca asta ar fi scopul meu in viata, sa creez cum e valul dupa care sa ma afund in platitudine. (reactia mea a fost sa nu le mai arat poeziile mele acelor profesori ci sa scriu in continuare pentru mine).

    In ceea ce proveste poezia, m-a facut sa zambesc , transmite ceva :)

    RăspundețiȘtergere
  5. edu-multumesc..inteleg dorinta lui mihay si poate o sa incerc sa fac ceva mai diferit, dar nu promit :D
    liviu-stiu cum e cu profesorii si eu am facut la fel ca tine cand eram in liceu, nu am renuntat sa scriu..daca te-a facut sa zambesti atunci eu ma declar multumita :)

    RăspundețiȘtergere
  6. dacă vei continua așa. te vei simți limitată. de rimă. nu la toate găsești, exact ce-ți trebuie.
    și nu vorbesc în nume de rău, nu, Doamne ferește...
    dar e ok și așa.
    fiindcă stăpânești deja tehnica...

    RăspundețiȘtergere
  7. mihay multumesc pentru sfaturi :)

    RăspundețiȘtergere
  8. tine-o tot asa :)
    s-ar parea ca te reprezinta stilul asta
    pup.

    RăspundețiȘtergere
  9. eheheheh.. frumos! ai reusit sa ma intorci la amintirile din copilarie. :-)
    monik

    RăspundețiȘtergere
  10. imi place mult aceasta poezie....o voi posta la mine pe blog ...cu numele autoarei desigur....:x

    RăspundețiȘtergere